plagiatura, 2

Eu unul nu-mi pot explica un lucru; lucru care cred ca se poate simti, nu explica, dar despre care incerc totusi sa vorbesc putin: nu exista motiv pentru care avem atata putere si asta ne sperie, ca sa nu o folosim.

Nu avem motiv sa ne fie teama, nu avem motiv sa iubim, dar ele, teama si iubirea, insele pot fi un motiv pentru toate celelalte lucruri.

Insa, daca asemanam motivul cu un scop, scopul poate fi fericirea noastra tocmai ca sa nu vedem iubirea sau teama ca pe ceva foarte indepartat noua. Cum e cerul nesfarsit pe care nu il putem atinge nici cand zburam cu avionul. Motivul nostru poate fi iubirea sau ura(am inlocuit teama cu ura pentru ca cele doua sunt asemanatoare, au un punct comun, dar nu e chiar acelasi lucru. Eu cred ca frica e anterioara urii, dar nu cred ca se poate explica sau dovedi asa ceva prea usor, in fine, sa reluam ca am intins paranteza prea mult), ziceam ca motivul poate fi iubirea sau ura dar ca ceva personal, ceva ce vine din interiorul nostru, nu din afara. De asta ‘e mai important sa dam decat sa primim’, cum zicea Kahlil. Iubirea sau ura nu sunt ca ceva ce trebuie indeplinit cu strictete, ci ca ceva ce nu are un inceput sau sfarsit. Aici am sa ma corectez un pic. Nu sunt prea sigur de ura daca a inceput candva, dar daca e asa, daca a avut inceput fie el inainte de lumea asta sau dupa ce a fost creata, atunci putem spune ca iubirea le intrece pe toate, putem spune ca ea le cuprinde pe toate din univers, si ca ea e „vinovata” pentru orice lucru, chiar si pentru ura. Dar nu putem  invinovati dragostea (nu stiu exact diferenta dintre iubire si dragoste, in mintea mea deocamdata sunt aproape acelasi lucru) la fel cum nu-L putem invinovati pe Dumnezeu pentru toate nenorocirile care ne-au fost date, caci tot Ea -dragostea- ne poate rascumpara, ne poate salva. Fericirea nu poate dura la nesfarsit, ca doar si tristetea e buna. Pentru unii, cateodata, fericirea dureaza doar o clipa sau doua, altfel li se pare imposibil de suportat si considera toate lucrurile ca fiindu-i date, chiar si nefericirea sau tristetea(nefericirea nu inseamna neaparat tristete, ci doar nefericire). Altii, poate, nevazandu-se fericiti, renunta la fericire in a o mai cauta, sau poate, fiind prea mult timp fericiti si nevrand sa mai renunte la ea, nu mai vad adevarata fericire.

(pentru ca timpul mi-e din ce in ce mai scurt, incerc sa inchei chiar daca las incompleta scrierea, asa cum le-am lasat mai pe toate celelalte 😛 )

O intrebare m-a facut sa scriu ce am scris aici, o intrebare care m-a ingrozit cand am inceput sa ma gandesc la ea.

E o intrebare ce nu pare a avea capat, „ce ai face daca nu ti-ar fi frica?”(intrebare ce am descoprit-o la Irina)

Eu cred ca e ceva ce se poate simti, nu explica, dar cred ca e o intrebare care merita incercata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: