La chambre du Rue-Mór

februarie 14, 2018 at 2:43 pm (Uncategorized)

Cheia sertarului rabda incuiata.
Sertaru-i tine de urat, in intuneric:
– De crezi ca e reala asteptarea,
fruncea sus!
– Smulge-ti cuvantu-ntreg, raspunde ea.
Gandurile toate sa le alunge.
– Exista mult ascuns ce moare;
de nepatruns apare.
– Cantarea-intrebare, cand facem adunare
de vis plus amintire,
este asa: speri in zadar
ca cei ce erau ieri ti-or aminti de tine?
– Si, totusi, ne-am vazut cand nici nu am stiut
ce sa mai credem.
– Am abdicat de la propriu-mi regat,
pentru ca vreau sa-l recuceresc.
Nu uitarii de sine m-am abandonat.
– Presarata cu frici e calea lasilor si a curajosilor;
iar cei dintai se cred cei din urma.
Lipsita de argumente, cheia dispare fara urma.

Reclame

Legătură permanentă Lasă un comentariu