,,After the flood”

Noiembrie 6, 2016 at 10:21 pm (Uncategorized)

Doi ciobani, așezați pe marginea unei terase, își beau gândurile liniștiți:

– Păi bine, mă, Ioane, da’ mi-o trimis fi-miu din străinătate trei sute de lire d’alea englezești ca să-mi acopăr cheltuielile de lemne și cele necesare să-mi trec iarna aceasta. Cică lira a scăzut, dar cum a scăzut ea așa dramatic am început să visez.

Nicolae ia un băț și schițează un grafic.

img_20161105_132134_processed

(într-un singur an dolarul NZ a crescut cu aprox 39% raportat la lira GB, după datele culese pe 5 noiembrie 2016)

-Ioane, eu știu că nu ești de pe aici, căci eu văd odată cu fiecare transhumanță lumea care vine și pleacă, da’ asta e o hartă a banilor. Unde o fi Noua Zeelanda asta nu știu (link cu NZ top I, Legatum institute despre prosperitate 2016) și nici nu mă interesează. Mai aud vorbe ca Brecsit, de parcă GB vede vulturi flămânzi planând deasupra oilor noastre și stă pregătită să nu cadă în vreo capcană în timp ce-și poate gândi liniștită salvarea. Salvarea cui, Ioane, stau și mă întreb, nu îți dai seama că țările oricum sunt o iluzie? Iar greșeala enormă a sistemului economic înghițită de toată lumea, dobânda impusă de bănci, este de când trăia poetul florentin. Da’ cum aș putea să-ți împrumut eu o oaie, dacă vrei să crești și să-nmulțești ca să nu mori de foame, iar apoi să-ți cer două? Nu, îmi vreau oaia înapoi sănătoasă și bună cum ți-am dat-o.

Mass-media greșește când subliniază subiectele fără să cerceteze în amănunt mai departe și, cu atât mai grav, fără să evite fundamentele rațiunii greșite. E aproape același lucru ca atunci când vrei niște bani și popularitate și nu știi cum să atragi atenția; iar cei ce citesc articole nu fac decât să le uite a doua zi în așteptarea altora, ori, paradoxal, acelorași repetitive. Asta nu e cultură, însă grație corupției putem spune că avem civilizație. Cea mai rea dintre toate, dar avem.

L-ai văzut pe Leonardo di Caprio cum, frământat fiind de încălzirea globală, a reprezentat UN și a vegheat la semnarea acordului de la Paris, nefăcând altceva decât să încerce să ne vândă produsele de la Tesla?

fb_img_1478366614859

(un puternic slogan comercial; Ioan își amintește că a văzut recent panoul acesta publicitar din depărtare, conversația continuă.)

– Dacă America n-o să ierte niciodată Europa pentru că istoria a început cu ea, ei bine, trebuie să înțelegi că afacerile de peste ocean au crescut în trecut pe filosofia lui Aristotel, de unde noțiunea de management, și au vândut cu ajutorul metodelor lui Freud, de unde industria marketing-ului – neschimbată chiar și în ziua de astăzi. Îți vine să crezi că în spate undeva stau niște bătrâni care nu-și mai termină luptele niciodată.

– Piatra este drumul, îl întrerupe Ioan. Chiar dacă nu vor pune mâna niciodată pe piatră, sunt încântați să știe că se află pe drumul cel bun.

-Drumul cel bun? Daca citești ,,1948” de Orwell zici că istoria se repetă. Ne folosim forțele să apărăm civic păduri si codri, ape naturale, munți, patrimonii, animale salbatice, drepturi ale oamenilor la libertate, lucruri în care și eu, ca mulți alții, cred. Dar putem crede orbește chiar și atunci când avem cele mai bune intenții! Politica dispare, granițele dispar, se menține numai aparența în același mod cum se făcea și în Evul Mediu. Numai că, împinsă de propria-i umbră, globalizarea aceasta face mai mult rău decât bine. În loc să se facă prin cultură, se face prin negustorie.

Au oamenii nevoie de crize pentru a se trezi? Nu prea îmi vine a crede. Cel mult se pot folosi de ele pentru a face asta, nicidecum că ar fi o necesitate. O minge vopsită pe jumătate cu negru, jumătate cu alb, dacă o arunci lăsând-o să cadă, și cade mai mult pe partea albă, nu înseamnă că și-a pierdut proprietatea de a fi și neagră. Uneori parcă îmi doresc să fi fost ignorant, să beau din apa nebuniei și să mă alătur noului (sau vechiului?) război pentru pace, pentru că te simți mai împăcat atunci când Vrei să faci răul, deși faci binele, decât când Vrei să faci binele, însă faci răul. E un paradox pe care îl înțelegi când începi să pricepi o imagine de ansamblu.

Haide să-ți dau un exemplu al lui A.M.: <<Dacă mă iau după morala religioasă, omorând un copil faci un bine pe motiv că ,,îl mântui”. Copilul nu mai apucă să crească și deci nu mai devine păcătos. Acum s-ar pune problema că tu ajungi in iad, dar nu este așa, se numește ,,sacrificiu”. Te sacrifici pentru binele copiilor. Deci o premisă falsă duce la concluzii aberante.>>

Să îți zic o poveste. Un om își dă viața pentru un tânăr, într-o situație de moment. Acesta în clipa morții îi spune tânărului: fiul meu, ia ghetele mele. Poliția tocmai ce ajunge la fața locului și îl observă pe tânăr încălțându-se cu ghetele celui mort. Îl aleargă, însă acum nimeni nu îl mai poate prinde pe puști.

Se amuză amândoi la gluma aceasta. Într-o altfel de lume, ai crede că cei doi ar fi putut fi cei mai buni prieteni.

 

Doi tineri tocmai s-au oprit să bea apă de la o fântână aflată la vreo douăzeci de pași depărtare. Plini de energie ca doi îndrăgostiți, parcă ar vrea să danseze despre dragoste și moarte. Nicolae ghicindu-le gândurile, își scoase telefonul să cânte o milonga și le acompaniază tinerilor ritmul și gesturile de parcă el însuși ar fi scris dansul. Unul dintre versuri e în Engleză și sună foarte ciudat și total nepotrivit acum: ,,no one should die on the dancefloor”, iar cântecul se opreste aici.

Nicolae îi arată lui Ioan în telefon o poezie despre un trandafir, un banc despre Google, Internet și Electricitate, o poză cu femeia iubită și titlurile a trei cântece. Ioan le mai văzuse atunci când îi receptase mobilul, i le descărcase printr-o aplicație sofisticată de tip malware, însă acum auzindu-l vorbind pe Nicolae lucrurile deveneau mai reale și mai greu de suportat, de parcă inima ar fi început să tresară, căci vorba poetului – își zicea el acum – ,,una e sa îți imaginezi, alta să se întâmple”. Și știa că una din cântecele sale preferate se afla acolo, Slippery slope de The do, care îi spunea că Dumnezeu a murit; dar nu îi plăcea Tightrope de Chvrches, ori Clearest blue ce se află în opoziție cu preferata sa și din care nu înțelegea nimic: cum adică ,,meet me halfway”?.

De sub o piatră, Ioan scoate un pistol cu amortizor și îl împușcă pe Nicolae. Prins în filetul amortizorului observă agățat un bilețel: ,,Ți-a luat cu 5 min mai mult până să mă omori, te-a furat dansul prietenului meu.” Atunci a înțeles că plătim același preț în lupta pentru sclavie, ca și în cea pentru libertate. Dându-și seama de greșeală, face un lucru foarte interesant, își acceptă rușinea precum Cain, însă fuge ceva mai departe de fântână și se sinucide ca un Iuda. Fiecare dintre noi putem fi propriul Iisus sau propriul meșter Manole.

Înainte de a muri, Nicolae îi șoptește unei miorițe ceea ce i-a spus A.M. cândva: ,,Faptul că omul are rațiune, nu înseamnă că e mai presus de animal, fiindcă o rațiune pornită de la neadevaruri e mai periculoasă decât lipsa ei.”

 

În pat, mă trezesc brusc din somn și încep a mă gândi la visul acesta ciudat: cine naiba ar visa așa ceva? Nici măcar nu înțeleg ceva din el. Mă uit pe fereastră și văd doi tineri depărtându-se de fântână, în timp ce doi ciobani par să își soarbă gândurile liniștiți. Imi iau ceva pe mine să mă reped până la magazin și, când ies afară, observ că unul dintre ciobani a luat-o la fugă, iar celălalt se târăște pe jos, sângerând. Mă duc la el și îmi spune ceva despre niște fundamente și rațiuni. Din depărtare, se aud sirenele de urgență ale unor mașini.

Sl., 06.11.2016

M.I.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: