cel ce se opreste din visat cade

Octombrie 29, 2011 at 4:42 pm (Uncategorized)

poveste

A inceput sa scrie aceasta poveste dupa aflarea unei vesti de care aproape ca nu-i venea sa creada. Aproape ca era sa cada. Totul s-a petrecut, ori, cum vom afla din talcul acestei povestiri, nu s-a petrecut niciodata odata cu inceperea toamnei, cand, un prieten al acestui povestitor de care vorbim, se pregatea sa plece in Grecia. Personajul nostru povestitor a inceput sa se apropie de prietenul sau tot ceva mai mult odata cu apropierea zilei de plecare a acestuia, asa  cum se obisnuieste intre prieteni, sa se apropie mai mult unul de altul cand e vorba sa se desparta. Din imprudenta sau teama, cel ce avea sa devina cetatean grec l-a sfatuit pe cel care ne-a spus povestea sa sa mearga si el acolo si, acesta, din naivitate sau din speranta, a acceptat sa se mai gandeasca la asta. Trebuia sa-si insuseasca greceasca, sa dea un examen special care sa-i recunoasca insusirea, si apoi sa se ocupe de gasirea a ceva de munca pentru a se putea stabili acolo. A alternat in primele doua saptamani invatarea limbii cu alegerea unei munci pe care sa o poata practica, reusind sa-si gaseasca mai multe decat se astepta si sa-si faca si un plan pentru invatat. I-au mai trebuit cam inca vreo cateva zile in privinta muncii, alegand in cele din urma sa se faca ghid al unei galerii de arta din Atena, caci numai acolo ii statea gandul. Acum mai ramanea doar sa se ocupe de scrierea unei scrisori pentru a o trimite in cateva locuri si sa astepte raspuns. Ia luat ceva timp sa deprinda limba pentru a putea formula o scrisoare aparent simpla, dar cu multe intelesuri si detalii din viata si motivatia acestuia. Primele zile aproape ca nu a putut sa scrie nimic, incercand doar sa-si aminteasca cele mai importante lucruri prin care a trecut de-=a lungul vietii, pentru a putea judeca mai corect lucrurile si de ce vroia el sa plece. Uneori, stand inchis in casa si gandindu-se, isi pierduse speranta, insa, cineva a batut atat de tare in usa incat l-a speriat un pic, atat de afundat era in gandurile sale. Era postasul. Foarte bucuros a fost cand a aflat ca are o scrisoare din Grecia. Era prietenul sau care ii povestea cum e pe acolo, cum se descurca si toate celelalte lucruri pe care si le scriu prietenii. S-a pus numaidecat pe treaba si a inceput sa-si scrie gandurile pe foaie. Isi amintea de vremurile sale cand era inca la scoala si se inscrisese la un club de literatura, primul club din orasul sau care mai tarziu avea sa se afirme, caci grupul se legase strans si credeau in micile lor idealuri pe care le considerau a fi cele mai bune lucruri pe care le puteau face in acele momente ale vietii; si asa si era, pasiunea lor sincera ajutandu-i sa se descopere mai mult pe ei, sa incerce si sa vada singuri ce e mai bun si ce e mai rau intr-o societate. In sfarsit, erau experiente pline de viata, chiar daca nu se pricepeau a face cel mai bine lucrurile pe care le faceau, nu asta era important. Si au trecut ani in sir asa,  lucrurile schimbndu-se intre timp, unii plecand si altii venind, unii ramanand, altii renuntand. Pana la urma, grupul nu a mai putut rezista. Toate aceste amintiri erau pline de invataturi, daca stiai cum sa le privesti. Si asa isi scria el povestea vietii lui cu de-amanuntul, dar tot neputand sa nu sara peste celel mai multe dintre experientele sale. Trebuia sa se limiteze la cele mai importante si, pe deasupra, sa le prinda si intr=o forma care nu le schimbe, de fiecare daca cand le copia si le modifica, intelesul. Si-a amintit si de experienta de o luna din Piata Romanilor, din capitala, pe care a trait-o cu cativa dintre prietenii care-i mai ramasesera. Ar fi mult chiar si pentru noi sa o relatam aici, dar cred ca putem extrage cateva dintre ideile sale. Grupul sau de cativa prieteni a plecat pentru a se intalni la centrul unui alt club cu alte cateva grupuri de prieteni din tara. Acolo, au dezbatut cateva probleme legate de comunitatile in care traiesc fiecare, din punct de vedere istoric, economic si social, dar, uneori, nu se putea sa nu se recurga direct la filosofie, cu tendinte atat cat vedeau ca le este ingaduit mereu spre general, spre cultura. Asa au ajuns sa se cunoasca unii pe altii si sa isi poata descoperi dupa cateva zile, putin cate putin, motivul pentru care se intalnisera. Motivul il aveau dinainte, in mod personal, stabilit, insa tocmai pentru a-ti putea urma scopul, nu trebuia inlaturat tocmai acum, cand erau mai aproape de urmarea lui. Devenind parca dintr-o data alti oameni, mai reali, mai ei insisi, isi dadeau seama ca parca pana atunci doar ar fi visat si nu ar fi trait cu adevarat. Incepusera apoi, mai ales mai pe timp de noapte, sa-si aminteasca de vremuri din copilarie. Si le aminteau cu atata claritate, caci puteau judeca acum corect lucrurile prin care au trecut, ce i-a facut sa aleaga cele pe care le-au ales si care i-au indrumat pe acele drumuri, unde au gresit, unde si-au oprit progresul. Si inlaturand astfel toate umbrele din adancul gandurilor, au inceput sa fie creativi, fara sa mai aiba nevoie de creativitate. Puteau comunica prin cateva cuvinte, caci contineau in ele tot ce era nevoie pentru a-si exprima intreaga incarcatura emotionala din spatele lor. Pareau ca nu se mai osteneau degeaba; puneau pret pe tacere, dar nu intr-un mod monoton, ci dimpotriva, cum nu se putea mai stralucitor, mai plin de viata. Cred ca ne-a lasat cu astea destule informatii despre cateva dintre experientele sale cat sa ne dam seama la ce fel de amintiri reflecta el si isi lua notite inainte de a compune scrisoarea. Vroia s-o faca, bineinteles, cu o anume obiectivitate, cautand cuvintele potrivite asa incat nici sa-si sacrifice mica intelepciune doar pentru a fi complet obiectiv. Se gandea chiar ca ar putea scrie o carte pe seama lor, dar a lasat gandul acesta sa se manifeste pentru mai tarziu, cand i-ar fi putut ingadui timpul. Bucuros dupa o saptamana intreaga, aproape si jumatate, de scris, a trecut sa se intereseze de partea financiara de care mai dispunea. I-ar fi trebuit un imprumut si nu stia cum sa faca rost de el. A epuizat a doua zi toate sursele pe care le avea, nu a gasit nicio cale, decat tot mai mult timp sa astepte, sa se pregateasca pe un alt domeniu, ca, cine stie, poate o sa aibe noroc. Si timpul nu l-a mai putut astepta. Isi amintea ca tot ce facuse in ultima luna a fost sa-si aminteasca de cunoasterea pe care o deprinsese din experienta si ca nu facuse nimic mai mult de atat. Si totusi era ceva magic in asta, asa ca a inceput sa-si aminteasca si sa continue sa scrie despre cunoasterea din experientele lunii trecute. Caci si-a dat seama ca cel ce se opreste din visat cade.

Legătură permanentă Lasă un comentariu