Sunt cel ce-am fost, sunt cel ce nu mai sunt.

Martie 17, 2010 at 8:57 pm (Uncategorized, zile)

Pentru ca e vorba de Timp, trebuie sa las un comentariu. Ieri si astazi am cautat prin casa dupa un fluier ce a fost al unui prieten din copilaria (‘a veche). Prietenul al carui fluier l-am pierdut, mi-a fost un fel de maestru pentru cateva zile. Din pacate, nu l-am gasit, dar pe langa alte lucruri ce tin de amintiri am gasit o parte din pozele copilariei pe care nu le-am mai vazut de cativa ani buni. Imi amintesc ca acum doi ani eram printre prieteni, iar unul dintre ei a amintit de copilarie; in momentul acela eu mi-o uitasem complet, desi as fi avut si eu cateva nazbatii si amintiri simple „demne” de povestit.
Astazi mi-a trecut prin cap sa ard totul, afara de cateva jurnale sarace din ultimii ani, sa ard ca pentru un semn spre viata noua.
E important sa invatam din trecut, sa-l curatim si sa pastram esentialul, sa ajungem sa-l divinizam chiar.. Fara trecut nu ne putem crea viitorul, si viceversa.  Trecutul, oricat de exact s-a petrecut atunci cand s-a petrecut, el poate fi schimbat; oricat de exacta e realitatea, memoria nu e.
Iti dedic comentariul meu, Ammelie. 🙂 😛

Legătură permanentă 1 comentariu