dorinta si-ntristare

August 14, 2008 at 9:14 pm (Uncategorized)

Daca inchidem ochii, nu mai vedem nimic. Nimic nu mai exista. De auzit, insa, auzim cel putin la fel de bine ca atunci cand vedeam. Nu e oare de ajuns?


Sa presupunem ca ne uitam la o uimitoare apa linistita cu o puternica nuanta de culoare albastra pe care cade o picatura de nu stiu unde. Ce este mai important, apa minunata sau faptul ca o putem vedea? Aceeasi intrebare si pentru auz; faptul ca formeaza niste concentrice perfecte sau ca ne este dat sa le auzim undele cu ajutorul carora se formeaza cercurile?

Vreau sa traiesc singur. Singur cu singura luna, singur cu campia plina de nori albi, sa alerg singur prin apa limpede si sa ma bucur de soare. Vreau sa traiesc singur. Si sa ma bucur de tot ce-mi este daruit. Multe din tot ceea ce am vrut si mi-am dorit, pana acum, mi s-au implinit; insa acest lucru nu…

Nu pot trai decat cu ceilalti, prin ceilalti imi caut puterea sa merg mai departe… de ce trebuie sa am nevoie de altii? De ce trebuie sa am atentia lor ca sa pot rataci cu sufletul liber, si nu cu el prins in iad? Unde-mi e gradina si pactul, cu propriu-mi inger, cu-a ei cautare?

Vreau sa aud apa cum curge.

Legătură permanentă 3 comentarii

cei doi gradinari

August 6, 2008 at 7:00 pm (din zi in zi in cate-o zi)

(Imagine luata prin google de pe un site cu gradini/labirinturi)

Doi gradinari lucrau intr-o gradina. Unul dintre ei statea la un umbrar sa leneveasca privindu-l pe cel de-al doilea cum lucreaza, iar celalalt, lucra de zori de parca asta ar fi facut toata viata pana atunci si zambea de fiecare data cand ii iesea ceva ori mai descoperea cate un boboc de floare.

Angajatorul celor doi se duce la cel dintai si-l intreaba:
– Tu de ce nu lucrezi, mai?
Acesta ii raspunde, plecandu-si capul spre umbrar:
– Pentru ca toata viata nu am facut nimic, decat am stat si mi-am pierdut vremea.
Curios, cum unul sta si altul lucreaza, se duce si la al doilea sa-l intrebe:
– Tu de ce lucrezi, mai?
Iar acesta ii raspunde, ridicandu-si capul de sub un pomisor ce tocmai inflorise:
– Pentru ca toata viata nu am facut nimic, decat am stat si mi-am pierdut vremea.

Legătură permanentă 3 comentarii