fata de la banquet si sansa de a pacali timpul

mai 17, 2008 at 8:12 pm (anyone, anywhere)

„Este de ajuns o singura repetitie
pentru a vedea ca timpul este o inselaciune..”

poza luata de pe google images cu cuvintele cheie ‘ venice mask’

Ieri seara am fost la o petrecere speciala, la un banquet. Au fost aproape saizeci de elevi si doua zeci si ceva de profesori cu directori si dirigintele celor doua clase organizatoare. Am sa incerc sa fiu cat mai scurt, atat necesar cat sa pot ajunge la subiect. Baietii la costume, fetele foarte bine aranjate astfel incat totul a fost frumos si ne-am distrat. Am organizat cate ceva cum ar fi o proba de dans(eu si cu draga mea profesoara de filosofie am fost numiti a fi buni la categoria blues:D), karaoke si un discurs foarte frumos realizat in stil licean de o fata de la clasa cealalta mai sa imi dea lacrimile(dar eu m-am abtinut, un coleg de-al meu nu a putut face asta). Dansam impreuna cu fete, profesoare si in grup diverse stiluri de dans, vorbeam si ne cream o noua legatura intre noi in ciuda scolii si a felului de a invata acolo. Imi aduceam aminte de banquet-ul din clasa a opta, de cand eram un pusti. Imi aduceam aminte de seara cand mi-am pus rusinea deoparte si am pus ochii pe o fata frumoasa, sau ea a pus ochii pe mine -nu mai stiu- (aici e un lucru foarte interesant, e acea frumusete profund reflectata in doua universuri diferite) si ne-am iubit ca doi copii, iar la sfarsitul acelui banquet am condus-o acasa. Spre surprinderea mea toti baietii ma priveau ca pe un adevarat barbat. Acel fapt a durat pana a doua zi, cand ieseam in public si mi-era rusine de mine. Eram unul dintre putinii care aveau o prietena, iar eu, cine eram eu sa iubesc o fata, cine eram sa o iubesc pe Georgiana? Am mai intalnit-o la sfarsitul examenelor de atunci, cand eram fericiti amandoi ca le luasem asa cum ne dorisem noi. Apoi, a venit liceul si, prin clasa a zecea, isi facuse un prieten pe care l-a iubit si il iubeste si acum. Atunci mi s-au redeschis ochii asupra ei. O buna colega de clasa de-a mea era prietena cu ea si, tocmai atunci, mi-a spus ca fusesem iubit fara ca eu sa-mi dau seama de aceeasi persoana. Si eu o iubeam, dar era prea tarziu.

La banquet-ul de aseara am uitat de mine si am facut cam ce era necesar sa fac: am creat o noua legatura intre elevi si profesori si ne-am luat ramas bun intr-un mod placut; am facut aproape totul, mai putin faptul sa dansez un blues si, chiar daca era cu prietenul ei acolo(care e un tip tare de treaba pe care il respect), sa-i spun la ureche cel putin toate aceste lucruri -celei care s-a implicat, cred eu, cel mai mult la organizarea serii, celei care a tinut placutul si, destul de greul, discurs; celei pe care o priveam mai mult pe ascuns- Gerogianei.

Reclame

2 comentarii

  1. iulia said,

    Mi-a zis cineva odata ca timpul poate pacali o masa de oameni, dar un singur om isi poate bate joc de el.:)

  2. ilipili said,

    Un singur om poate fi salvat din labirintul circular urmand calea dreapta. (Prea drept ce ai spus tu 🙂 .)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: