un lucru mai complicat ca mesajul

Mai 29, 2008 at 10:51 am (Uncategorized)

„Un bibliotecar cu ochelari cenusii l-a intrebat: Ce cautati?
Hladick i-a raspuns: Il caut pe Dumnezeu.
Bibliotecarul i-a replicat: Dumnezeu se afla intr-una din literele dintr-una din paginile unuia dintre cele patru sute de mii de volume din Clementinum. Parintii mei si parintii parintilor mei au cautat acesta litera; eu am orbit cautand-o.”

Borges: Miracolul Secret din volumul Artificii.

Exista o carte citita de multi oameni in lume, o carte care schimba vieti si te indeamna sa visezi. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoastem si, totusi, ne influenteaza intr-o mai mica sau mai mare masura. Carti, sunt multe. Enorm de multe, poate o infinitate de povesti spuse si nespuse, citite si necitite. In schimb, cautam una anume, pe cea care se leaga atat de mult de povestea nefericirii noastre incat ne dovedeste anularea acesteia. Odata intalnita, nu vei mai avea nevoie de alta; e ca si cum ar fi pentru noi singura carte din lume. Iti va face placere sa o recitesti si vezi ca este foarte interesant de fiecare data cand faci lucrul acesta. Nu imi pot explica cum, dar o astfel de carte este Alchimistul scrisa(terminata) de Paulo Coelho pe 29 mai 1988.

P.S.: Daca nu ma insel, astazi este ziua unui (daca pot sa-l numesc asa, ori daca indraznesc) prieten, un oarecare sau anume Cosmin. La multi ani, chiar daca nu citeste aceste randuri.:)

Anunțuri

Legătură permanentă 3 comentarii

fata de la banquet si sansa de a pacali timpul

Mai 17, 2008 at 8:12 pm (anyone, anywhere)

„Este de ajuns o singura repetitie
pentru a vedea ca timpul este o inselaciune..”

poza luata de pe google images cu cuvintele cheie ‘ venice mask’

Ieri seara am fost la o petrecere speciala, la un banquet. Au fost aproape saizeci de elevi si doua zeci si ceva de profesori cu directori si dirigintele celor doua clase organizatoare. Am sa incerc sa fiu cat mai scurt, atat necesar cat sa pot ajunge la subiect. Baietii la costume, fetele foarte bine aranjate astfel incat totul a fost frumos si ne-am distrat. Am organizat cate ceva cum ar fi o proba de dans(eu si cu draga mea profesoara de filosofie am fost numiti a fi buni la categoria blues:D), karaoke si un discurs foarte frumos realizat in stil licean de o fata de la clasa cealalta mai sa imi dea lacrimile(dar eu m-am abtinut, un coleg de-al meu nu a putut face asta). Dansam impreuna cu fete, profesoare si in grup diverse stiluri de dans, vorbeam si ne cream o noua legatura intre noi in ciuda scolii si a felului de a invata acolo. Imi aduceam aminte de banquet-ul din clasa a opta, de cand eram un pusti. Imi aduceam aminte de seara cand mi-am pus rusinea deoparte si am pus ochii pe o fata frumoasa, sau ea a pus ochii pe mine -nu mai stiu- (aici e un lucru foarte interesant, e acea frumusete profund reflectata in doua universuri diferite) si ne-am iubit ca doi copii, iar la sfarsitul acelui banquet am condus-o acasa. Spre surprinderea mea toti baietii ma priveau ca pe un adevarat barbat. Acel fapt a durat pana a doua zi, cand ieseam in public si mi-era rusine de mine. Eram unul dintre putinii care aveau o prietena, iar eu, cine eram eu sa iubesc o fata, cine eram sa o iubesc pe Georgiana? Am mai intalnit-o la sfarsitul examenelor de atunci, cand eram fericiti amandoi ca le luasem asa cum ne dorisem noi. Apoi, a venit liceul si, prin clasa a zecea, isi facuse un prieten pe care l-a iubit si il iubeste si acum. Atunci mi s-au redeschis ochii asupra ei. O buna colega de clasa de-a mea era prietena cu ea si, tocmai atunci, mi-a spus ca fusesem iubit fara ca eu sa-mi dau seama de aceeasi persoana. Si eu o iubeam, dar era prea tarziu.

La banquet-ul de aseara am uitat de mine si am facut cam ce era necesar sa fac: am creat o noua legatura intre elevi si profesori si ne-am luat ramas bun intr-un mod placut; am facut aproape totul, mai putin faptul sa dansez un blues si, chiar daca era cu prietenul ei acolo(care e un tip tare de treaba pe care il respect), sa-i spun la ureche cel putin toate aceste lucruri -celei care s-a implicat, cred eu, cel mai mult la organizarea serii, celei care a tinut placutul si, destul de greul, discurs; celei pe care o priveam mai mult pe ascuns- Gerogianei.

Legătură permanentă 2 comentarii

Pleapsa

Mai 17, 2008 at 5:58 pm (leapsa)

Multumesc celei careia ii place ca lumea sa zambeasca si face lucrurile care ii plac, multumesc Anei pentru aceasta leapsa.

(pre)nume: iliuta

zis si: ilipili

prioritate: sa eliberez un prieten care nu se afla in aceasta lume

primul motto care iti trece prin minte: putem schimba trecutul si viitorul

defect principal: sunt inca mort

ce ascult acum: titiitul masinilor de pe strada(probabil o mica nunta, nu sunt sigur -mult mai scurt decat de obicei)

„dimineata” este pentru mine: lake of tears – the homecoming

Iar aici sunt versurile.

trei lucruri pe care le urasc: plictiseala, gandurile perverse si amintirile

trei lucruri pe care le iubesc: curajul, faţa(partea) feminina si scrisul(aici poate fi si scrisul nescris inca)

citat preferat:

„I’m looking for the face I had
Before the world was made.”

Yeats: The winding stair

(nu stiu cui apartin aceste randuri, dar pot sa va spun ca le-am citit in Biografia lui Tadeo Isidoro Cruz -din ‘Moartea si Busola’- lui Jorge Luis Borges)

cartea cel mai mult aproapiata de mine in acest moment: Matematica Formule si notiuni generale clasele IX-XII 😀 -glumesc-:P. Hmmm, aici nu prea cred ca inteleg ce vrea sa spuna. Presupun, totusi, ca este acea carte oarecum preferata, potrivita mie in acest moment(si includ in categoria asta chiar si acea carte care e partial sau deloc citita, nu numai aceea terminata de la cap la coada).

Cele o suta de Cânturi ce compun Divina comedie a lui Dante cred ca este potrivita acestei categorii, o carte primita de la indrumatoarea mea, persoana care mi-a fost un mentor incredibil de surprinzator, o lunga -si oarecum intrerupta- perioada de timp(cred ca m-a insotit pe-a mea cale aproape doi ani). Acum, insa, simt ca am pierdut-o, cred ca i-am pierdut increderea(ca-s mai idiot de fel). Stau singur cu cartea care, in schimb, mi-a ramas :). Putere si onoare pentru ca „all thing must pass”(suna intr-o melodie a celor de la lake of tears). Cartea a fost scrisa potrivit promisiunii lui Dante(facuta dinainte de a scri-o) de a uni cerul cu pamantul(sau cerul si pamantul, nu mai imi amintesc exact).

cui dau mai departe pleapspa: nu cunosc foarte multe persoane cu blog, iar majoritatea au primit deja aceasta de la Just A Smile. Mi-a mai ramas, insa, o singura persoana careia i-am trimis o leapsa mai de demult(pe vremea aia era prima leapsa din viata mea, acum e a doua:P), si careia ii mai trimit inca o data in speranta ca ar putea s-o onoreze. Erika, de vei putea/de vei vrea, te invit la Pleapspa. Multumesc. 🙂

Legătură permanentă 5 comentarii